Profusion Publishers - Independent British Publishing House, based in London


Ramona Mitrica interviewed by Romania in Contact magazine

Ramona Mitrica, director of Profusion Publishers and Consultancy, talks about books, translations, and audiences for culture

Bookmark and Share

Profusion – a metaphor of British-Romanian cultural fusion

Interview by Daniela Vitelaru originally published in Romania in Contact magazine, 1 August 2013. Romanian version below

I had the pleasure of meeting Ramona Mitrică while taking part in the cultural events she organised, with much professionalism and dedication, during the last few years. A Romanian film festival, book launches or cultural meetings on various themes, were just a few of the events she has managed successfully, attracting a select audience, both Romanian and British. She is an interesting personality, discreet, always with a smile on her lips, and a passionate promoter of Romanian culture, a strong woman who brings added value to Romania abroad, wherever she goes. 

How much is the Profusion product you propose to the audience ‘British’, and how much is it Romanian?

Profusion Publishers is an independent British company. We translate into English and publish Romanian books in London. We work with native British translators in order to present a quality product on an extremely competitive book market.

The specificity of our books rests precisely on the fact they are Romanian – they come from a specific space, they are charged with a specific history, and they present specific mentalities and events. However, our books present themes of universal interest, showing to the British audience a world which is different from the one with which they are familiar, but also a world where, deep down, the characters’ reactions are similar to those of people from anywhere in the world.

Is this an effort to promote a niche which is almost ignored in Romania?

Yes, it is the niche we have identified after a period of research on the British market. The mystery/thriller genre is very appreciated by the British. During the 20th century this genre was confronted by strong prejudice in the European literary space. In Romania, local Noir literature is still looked upon with a little condescension. But mentalities change with time. At the moment, a critical mass of good books written by interesting Romanian authors is being created. We have identified three of these books, translated them into English and published them in London.

Besides these fiction books, we also published a non-fiction volume written by a British journalist together with a Romanian historian. This is ‘Rîmaru – Butcher of Bucharest’ (Rîmaru – Măcelarul Bucureștiului) by Mike Phillips and Stejărel Olaru.

Where did this idea start? What was the spark that started the fire?

Ever since I came to London as the cultural attaché of the Embassy of Romania, in 1999, I have promoted Romanian culture in Britain. As a diplomat, I guided myself in the idea of promotion through informing and attracting the elites, the people who set cultural policies and take decisions in the UK. Afterwards, crossing from diplomacy to the independent sector, I wanted to experiment with the route of mass promotion, to have direct access to the general audience, not only the elites. But this change of vision required a completely different technique of approach. Help came from the British writer Mike Phillips, former BBC journalist, awarded the title of OBE by the Queen for services to the British mass-media. Mike is a well-known and award-winning author of crime novels published by HarperCollins, and we looked together for the best niche in order to promote Romanian culture in Britain. This is how we ended up establishing Profusion International, an arts consultancy business, in 2008, and then Profusion Publishers, in 2011.

What is your relationship with this literary genre?

I am a Noir enthusiast. During my university years, I studied this literary genre with Professor Paul Cornea, at the University of Bucharest. I remained loyal to the genre, and now I can contribute to promoting it. I chose to promote this genre because I like it, because I know it, because it is popular in the UK, because I had a specialist of the genre with me.

Furthermore, popular literature can sometimes present daily life to a new audience better than elite literature. To paraphrase a well-known Romanian film director, we are interested by the story behind the events we see in the news. And, from what we can tell, the British audience is also interested by that story. Noir literature can create a context which is favourable to the better and quicker understanding of a foreign culture.

How simple, or how complicated it is to be a cultural manager in another country than your country of origin?

This is simple in London, from the point of view of existing possibilities, and the extraordinary facilities offered by this cultural capital of world. It is also difficult in London, from the point of view of the extraordinary competitiveness. You need quality, creativity, perseverance and serious investment in order to make it here and then maintain your position. The possibilities of success are enormous. The market is always open, always interested in something new, in things which are less known and so can be studied closely.

Which audience was more receptive to the idea? The Romanian one, as its values are being promoted, or the British one, as they manage to know us through the perspective of people who contribute to international culture?

In the current context, the British audience is more receptive, being the audience for whom we created this cultural product. We had many positive reactions coming from Romania, many people congratulating us for the courage to try something truly new. These are the first translations of Romanian crime writing into English, the first Romanian books of this kind published in the UK. Profusion’s books are also available in Romania through the English bookshop ‘Anthony Frost’ in Bucharest. I heard that many Romanians bought the books in English in order to offer them as gifts to their British friends. I would say this shows an important recognition of our work. The moment a Romanian buys Profusion’s books, or recommends them to their friends, that means they are happy with the way in which these books and their English translation represents their culture.

What does success mean to you?

When a thing which was done well is appreciated. And bought, in the case of Profusion’s books.

What do you think is the enemy of success?

Indolence. Indifference. Envy. Lack of focus. Lack of perspective. There are many enemies…

What are the criteria when you choose which authors you translate?

We are looking for good books, for authors who say something interesting about Romanian society. Stories which are captivating, well written, original. Authors who are fascinating and with whom I can work with pleasure.

Who is Ramona Mitrică the person, beyond all the culture-related implications? What other passions do you have?

I like to dream, to make plans. I write whole notebooks of ideas. Lists and smaller lists of possible projects. Some of them even come alive, sooner or later.

I like going to the theatre very much. I recently saw an excellent British circus show, at the Roundhouse: Bianco. And, every year, I can hardly wait to go to Romania, to Bucharest and Sibiu, to see as much Romanian theatre as possible. I recently went to Bucharest for ten days and I went to see Victor Rebengiuc and Mariana Mihuț on the stage every evening. Unforgettable.

I noticed I like to do research in the archives – it was very interesting to help with the documentation for the book about Rîmaru. I had access to documents handwritten by the witnesses and militiamen from the beginning of the 1970s, statements given by the victims, by Rîmaru’s family. A fascinating research process. I discovered more recently that I like to attend Aqua Zumba classes – dancing in the pool. That is until holiday comes and I can go on beautiful and remote beaches to do scuba diving and snorkelling.

What would you change in the Romanian way of promoting the country abroad?

I could write a treatise on the subject. And maybe I should do this at some point. We don’t have the necessary space to debate the subject properly here, but, leaving the jokes aside, here are some two or three ideas.

There are several ways of doing cultural promotion. I prefer the method of infiltration, of ‘fraternising with the locals’. I do not support the idea of imposing ‘by force’ some values exported in a pack. I want to understand what the locals want, to respect their tastes, to present several options and to let them choose. This is also a kind of ‘cultural conquest’, but I think it is more profound and of longer duration.

There must be a vision, attention to the context, focus, professionalism and perseverance. I would support a better knowledge of the values that are to be promoted, and, at the same time, better knowledge of the new cultural market. I would always look for appropriate niches and favourable moments. I would engage all existent local forces that are interested in the same activity as I am. I would get together all the factors promoting programmes connected to Romania and the countries of Eastern Europe. I would coordinate my efforts with theirs, and I would not enter in useless competition with other organisations, because there is enough room for everybody. I would lobby the decision makers in the field, but I would also look for direct access to the masses. I would promote both ‘high’, and ‘popular’ culture.

What would you say to a British citizen if he knew nothing about Romania, how would you convince him to visit your country of origin?

I’d invite him to a well-known theatre festival in Transylvania, for example. At the beginning of summer. Beautiful weather, friendly people, quality shows, good music. I go to Sibiu almost every year and I enjoy every time returning to this wonderful place and its special people.

Did you think for a second how would it be if you returned to Romania for good? What would convince you to do it?

I never thought of returning to Romania. Maybe because I go to Romania whenever I want and whenever it’s needed. I have family over there. But I’ve been living in London for fifteen years, I have dual citizenship, I have friends here, and a business I want to develop. Everything I do is connected to Romania, one way or another; it’s just that physically I am in London.

- - - -

Profusion – metafora fuziunii culturale româno-britanice

Interviu de Daniela Vițelaru, publicat inițial în revista Romania in Contact, 1 August 2013

Am avut plăcerea să o cunosc pe Ramona Mitrică participând în ultimii ani la evenimentele culturale pe care le-a organizat cu mult profesionalism și dedicare în capitala Marii Britanii. Festival de film românesc, lansări de carte sau întruniri culturale pe diferite teme au fost doar câteva din acțiunile pe care le-a manageriat cu succes atrăgând întotdeauna un public select deopotrivă român și britanic. Este o personalitate interesantă, discretă, mereu cu zâmbetul pe buze și un pasionat promotor al culturii române, o femeie puternică ce aduce un plus de valoare României în lume pe oriunde merge. 

Cât este ”British” și cât este românesc produsul Profusion pe care l-ai propus publicului larg?

Editura Profusion este o companie britanică independentă. Traducem în engleză și publicăm cărți românești la Londra. Lucrăm cu traducători britanici nativi pentru a prezenta un produs de calitate pe o piață de carte competitivă. Specificul cărților noastre este exact faptul că sunt românești – vin dintr-un anume spațiu, sunt încărcate cu o anume istorie, prezintă niște mentalități și întâmplări anume. Cu toate acestea, cărțile noastre prezintă teme de interes universal, înfățișând publicului britanic o altă lume decât cea cu care sunt familiarizați, dar unde, în fond, reacțiile personajelor sunt similare cu ale oamenilor de oriunde din lume.

Reprezintă cumva acesta un demers de promovare a unei nișe aproape ignorată în România?

Da, este nișa pe care am identificat-o după o perioadă de cercetare a pieței britanice. Genul mystery/thriller este foarte apreciat de britanici. În secolul XX genul acesta literar s-a lovit de prejudecăți puternice în spațiul literar european. În România, literatura Noir autohtonă este încă privită puțin ‘de sus’. Mentalitățile se schimbă însă în timp. În momentul de față se creează o masă critică de cărți bune scrise de autori români interesanți. Noi am identificat trei dintre aceste cărți, le-am tradus în engleză și le-am publicat la Londra.

Pe lângă aceste cărți de ficțiune, am publicat și o carte de non-ficțiune, scrisă de un jurnalist britanic împreună cu un istoric român. Este vorba despre ‘Rîmaru – Butcher of Bucharest’ (Rîmaru – Măcelarul Bucureștiului) de Mike Phillips și Stejărel Olaru.

De unde a pornit această idee? Care a fost scânteia care a aprins focul?

De când am venit la Londra ca atașat cultural al Ambasadei Române, în 1999, am continuat să promovez cultura română în spațiul britanic. Ca diplomat am mers pe ideea promovării prin informarea și atragerea elitelor, a celor care fac politicile culturale și iau deciziile în Marea Britanie. Apoi, trecând din diplomație în domeniul independent, mi-am dorit să experimentez și calea promovării în masă, să am accesul direct la publicul larg, nu doar la vârf. Așadar, această schimbare de viziune a necesitat o tehnică complet diferită de abordare. Ajutorul a venit din partea scriitorului britanic Mike Phillips, fost jurnalist BBC, decorat de regina Angliei cu titlul de OBE pentru serviciile aduse în mass-media britanice. Mike este un cunoscut și premiat autor de romane polițiste publicate de HarperCollins. Împreună am căutat nișa cea mai buna pentru a promova cultura română în Marea Britanie. Așa am ajuns să înființăm Profusion International în 2008, o firmă de consultanță artistică, și apoi Editura Profusion, în 2011.

Care este raportul tău cu genul acesta de literatură?

Sunt pasionată de literatura Noir. În timpul facultății am studiat acest gen literar, cu profesorul Paul Cornea, la Universitatea București. Am rămas fidelă genului , iar acum pot să îmi aduc contribuția la promovarea lui. Am ales să promovez acest gen pentru că îmi place, pentru ca îl cunosc, pentru că e popular în Marea Britanie, pentru că am avut alături un specialist în domeniu. În plus, ‘literatura de masă’ poate uneori să prezinte mai bine viața de toate zilele unui public nou, decât literatura de elită. Ca să parafrazez un cunoscut regizor român, ne interesează povestea din spatele evenimentelor pe care le vedem la știri. Și, din câte ne dăm seama, publicul britanic este și el interesat de poveste. Literatura Noir poate crea un context propice care să ducă la mai buna și mai rapida înțelegere a unei culturi străine. 

Cât de simplu, cât de complicat este sa fii manager cultural într-o altă țară decât țara de origine?

Este simplu la Londra din punctul de vedere al posibilităților existente, al facilităților extraordinare puse la dispoziție de această capitală culturală a lumii. Este greu la Londra din punctul de vedere al competiției extraordinare. Trebuie calitate, creativitate, perseverență și investiție serioasă ca să poți răzbate și apoi să te poți menține. Posibilitățile de afirmare sunt enorme. Piața este deschisă, mereu interesată de ceva nou, de lucruri mai puțin cunoscute pe care să le poată studia îndeaproape.

Care public a fost deschis ideii mai mult? Cel român, întrucât i se promovează valorile sau cel englez, care reușește să ne cunoască prin perspectiva oamenilor care își aduc contribuția la cultura internațională?

În contextul de față, publicul britanic este mai deschis, fiind publicul pentru care am creat produsul cultural. Am avut multe reacții pozitive din România, multe persoane felicitându-ne pentru curajul de a încerca ceva cu adevărat nou. Acestea sunt primele traduceri în limba engleză de literatură polițistă din România, primele cărți românești de acest tip publicate în Marea Britanie. Cărțile Profusion sunt disponibile și în România, prin librăria engleză Anthony Frost din București. Am auzit că mulți români au cumpărat cărțile în engleză pentru a le oferi cadou prietenilor britanici. Aș spune că aceasta este o recunoaștere importantă a muncii noastre. În momentul în care un român cumpără sau recomandă prietenilor cărțile Profusion, înseamnă că este fericit cu modul în care aceste cărți și traducerea lor în engleză le reprezintă cultura. 

Ce înseamnă succes pentru tine?

Când un lucru bine făcut este apreciat. Și cumpărat, în cazul cărților Profusion.

Cine crezi că este dușmanul succesului?

Comoditatea. Indiferența. Invidia. Lipsa focusului. Lipsa perspectivei. Mulți dusmani…

Care sunt criteriile după care alegi ce autori să fie traduși?

Căutăm cărți bune, autori care spun ceva interesant despre societatea românească. Povești captivante, bine scrise, originale. Autori fascinanți cu care să pot lucra de plăcere.

Cine este omul Ramona Mitrică, dincolo de toate implicațiile culturale? Ce alte pasiuni mai ai?

Îmi place să visez, să fac planuri. Scriu caiete întregi cu idei. Liste și listuțe cu posibile proiecte. Unele dintre ele chiar capată viață, mai devreme sau mai târziu. Îmi place foarte mult să merg la teatru. De curând am vazut un excelent spectacol britanic de circ, la Roundhouse: Bianco. Și, în fiecare an, abia astept să merg în țară, la București și la Sibiu, să văd cât mai mult teatru românesc. De curând am fost zece zile la București și în fiecare seară i-am văzut pe scenă pe Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț. De neuitat.

Am constatat că îmi place să cercetez în arhive – a fost foarte interesant să ajut cu documentarea pentru cartea despre Rîmaru. Am avut acces la documente scrise de mână de martorii și milițienii de la începutul anilor ’70, declarațiile victimelor, ale familiei lui Rîmaru. Un proces de cercetare fascinant. Mai nou am descoperit că îmi place să merg la clase de Aqua Zumba – dans în apă. Asta până vine vacanța și pot să merg pe plaje frumoase și îndepărtate pentru scuba diving și snorkelling.

Ce ai schimba în modul românesc de promovare a țării peste hotare?

Aș putea să scriu un tratat pe acest subiect. Și poate chiar ar trebui să o fac la un moment dat. Nu avem spațiul necesar aici să dezbatem subiectul cum trebuie, dar,  lăsând gluma la o parte, iată două-trei idei: Sunt mai multe modalități de a face promovare culturală. Eu prefer metoda infiltrării, a “fraternizării cu localnicii”. Nu susțin impunerea “cu forța” a unor valori exportate la pachet. Eu doresc să înțeleg ce vor localnicii, să le respect gusturile, să le prezint mai multe opțiuni și să îi las să aleagă. Și aceasta este tot un fel de “cucerire culturală”, dar cred că este ceva mai profundă și de mai lungă durată.

Trebuie să existe viziune, atenție la context, focus, profesionalism și perseverență. Aș susține o cunoaștere mai bună a valorilor care urmează a fi promovate, și, totodată, o cunoaștere mai bună a noii piețe culturale. Aș căuta mereu nișele potrivite și momentele propice.

Aș angrena toate forțele locale existente, interesate în același tip de activitate cu mine. I-aș apropia pe toți cei care promovează programe legate de România și de țările din Europa de Est. Mi-aș coordona eforturile cu ale lor și nu aș intra în competiții inutile cu alte organizații fiindcă este spațiu suficient pentru toată lumea. Aș face lobby pe langă cei care au putere de decizie în domeniu, dar aș căuta să am și acces direct la mase. Aș promova atât cultura ‘înaltă’, cât și pe cea ‘de consum’.

Ce ai spune unui cetățean britanic, dacă acesta nu ar ști nimic despre România, cum l-ai convinge să îți viziteze țara de origine?

L-aș invita la un binecunoscut festival de teatru din Transilvania, de exemplu. La începutul verii. Vreme frumoasă, oameni prietenoși, spectacole de calitate, muzică bună. Eu merg aproape an de an la Sibiu și mă bucur de fiecare dată să regăsesc acel loc minunat și oamenii lui deosebiți.

Te-ai gândit pentru o secundă cum ar fi să te întorci definitiv în România? Ce anume te-ar convinge să o faci?

Nu m-am gândit niciodată să mă întorc în România. Poate pentru că merg în țară de câte ori îmi doresc și de câte ori este nevoie. Am familie acolo. Dar trăiesc la Londra de cincisprezece ani, am cetățenie dublă, am prieteni aici și afaceri pe care doresc să le dezvolt. Tot ce fac are legatură cu România, într-un fel sau altul, doar că fizic mă aflu la Londra.